Blogul lui Matash

Pledoarie pentru un sport nobil

2012-02-06T19:47:00.003+02:00

Probabil lumea care mă mai cunoaşte ştie faptul că am o pasiune oarbă pentru rugby, un sport populat din plin de caractere, cu bărbaţi cu minte şi suflet. E un sport greu, de forţă, dur dar din care nimeni nu iese pe targă. Este singurul sport de echipă de la noi cu reprezentare 100% a echipei naţionale ("Stejarii") la Cupa Mondială. Nu suntem printre cei tari ai lumii, dar nici ciuca bătăilor. Avem un loc în liga a doua a Europei şi ne batem şi îi batem pe ruşi, portughezi, spanioli şi ucraineeni. Greii cu care ne tăvălim sunt georgienii. Cândva băteam Franţa la ea acasă, cu Mircea Paraschiv, Petrică Morariu şi alţi mari, şi speriam Noua Zeelandă, cât e ea de extraterestră. Acum extragem câteceva din cele 4.000 de fiinţe care se zbat prin mocirle şi fug cu un balon (atenţie, nu minge!!!) oval şi sperăm să mai batem o Scoţie la vreo Cupă Mondială.

În sportul ăsta nu-s vedete, poate cu două excepţii (Lomu şi Jabal), dar e multă pasiune şi fair-play. Mai jos sunt imagini fireşti dintr-o luptă. E vorba de meciul România-Portugalia, jucat pe "Arcul de Triumf", pe un frig crâncen. Instantaneele au fost surprinse de Grigore Popescu Ghergani, cel mai adevărat foto-reporter de la Agerpress:

La poalele Craiului

2012-01-03T23:29:00.001+02:00

Câteva zile pe an mă părăseşte curiozitatea existenţială întrucât mă leg de un loc veşnic şi profund, cu iz de origini, cu amintiri de persoane dragi, cu jocuri de cuvinte faine, pe margini de foc şi sub o cupolă de neatins. E valea de la Plaiul Foii, spaţiu căzut din neant, neatins decât în firave locuri şi pătruns de ceruri calde şi ninsori discrete. Aici am avut prilejul să zac în filosofii ieftine şi sofisticate, lângă zâne, lebede, ţigănci, piraţi, ciclopi şi alte fantezii neomeneşti. Revelionul la poalele Pietrei Craiului, în cabana lui Petre, e suprema voinţă a unui sentiment desăvârşit.

Cabana lui Petre...

Din când în când mai apar neşte suflete...

Cel mai eroic câine maidanez din ţara asta.... Codruţ, în persoană:

Juniorul anului...

... şi patrupedele-i preferate:

Mă plec printr-o profundă reverenţă spirituală în faţa unor domni şi domniţe pentru care "încrederea totală" nu-i chiar o vorbă aruncată în vânt.

Scris în memoria Elizei!

O mostră de libertate

2011-12-29T19:11:00.000+02:00

În pădure la Letea neşte fiinţe sălbăticite zburdă în voie pentru că neşte oameni de ispravă au oprit dezmăţul omului dobitoc. Povestea lor este arhicunoscută şi nu mai insist asupra ei. Libertatea acestor cai a fost surprinsă zilele trecute de Iordache Coman, zis Papu, de la asociaţia Vier Pfoten. Adaug doar atât - zburdălnicia unor astfel de animale este unică în Europa iar programul "Rewilding Europe", demarat în urmă cu trei ani de UE, are ca scop resălbăticirea unor suprafeţe serioase de pe continent şi caii de la Letea sunt luaţi drept exemplu...

Spor la cumpărături... la Lvov (Ucraina)

2011-12-22T00:03:00.000+02:00

Şopingul modern nu poartă doar apanajul Vestului, uneori sălbatic. Exemple tolerante de marketing voios le poţi găsi şi în situaţii surprinzătoare. Iaca aci un exmplu din Lvov, oraşul fain din Ucraina, aflat cam la 80 km. de Polonia. Sunt neşte obiecte surprinse în toiul verii dar pesemne că le puteţi găsi şi acum. Piaţa cu pricina e situată în centrul, în preajma Operei. Enjoy!

Spor la cumpărături... la Istanbul

2011-12-20T00:19:00.000+02:00

Clişeu: Suntem în febra sfintelor sărbători şi trebuie să ne pregătim cu de toate cele. Şi pentru asta e nevoie de îmbulzeală straşnică prin şopuri. Hai să năvălim... dar prin Istanbul. E o chestiune undeva la botul Cornului de Aur. Forfota nu-i de speriat, vânzătorii nu-s agasanţi, însă portofelele vor intra cu multă delicateţe la o cură de slăbire. Enjoy!

România...

2011-12-01T00:48:00.000+02:00

La Mulţi Ani pentru România asta:

Apuseni:

Curtea de Argeş:

Mănăstirea Bistriţa:

Braşov:

Bucegi:

Bucovina:

Cazane:

Ceahlău:

Densuş:

Dumbrava Sibiului:

Mănăstirea Durău:

Făgăraş:

Hărman:

Humuleşti:

Hunedoara:

Mănăstirea Lainici:

Tg. Mureş:

Mănăstirea Neamţului:

Cetatea Neamţului:

Schitul Păpuşa:

Parâng:

Piatra Craiului:

Plaiu Foii:

Răşinari:

În apropiere de Râşnov:

Retezat:

Severin:

Sf. Gheorghe, Deltă:

Sibiu:

Sighişoara:

Tg. Jiu:

Timişoara:

Ulpia Traiana Sarmizegetusa:

Voroneţ:

Zărneşti:

Ş.a.m.d.

PS. O parte dintre imaginile de mai sus au fost realizate de Alexandru Ungureanu.

Figuri din Făgăraş

2011-11-16T23:46:00.007+02:00

Cine n-are habar de munţii Făgăraş să ridice mâna şi să părăsească scena. Pentru restul lumii urmează câteva instantanee surprinse pe vreme reuşită de tânărul Alexandru Ungureanu. Pesemne, domnul şi gaşca, din care s-a iscat şi un Matache, a pornit de la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus, de sec. XVII, şi a urmărit ţinta finală, vf. Negoiu. Îi întâmpinăm o bucată de drumeag...

Cele spirituale rămân undeva la poale căci timpul cere urcuş...

Făgăraşul...

Pe aici au trecut neşte lume şi a rămas consemnat pe vecie sau până când va avea cineva grijă de însemnare...

Mont Blanc-ul local:

Ce poate vedea cel mai sus suit român din România:

Lacul şi cabana Podragu:

Lacul Podul Giurgiului:

Neştiind toate conformaţiile geo de mai jos le las aşa nedesluşite. Probabil alt popor va şti să le dibuie...

Monumentul Nerlinger. Prin 1930 doi oameni şi-au pierdut viaţa aci...

O tentativă de Transfăgărăşan:

Monumentul alpiniştilor:

Lacul Capra:

Bâlea:

Lacul şi refugiul Călţun:

E evidentă chestiunea...

Cabana Negoiu...

Şi gaşca virgulă călătoare:

Concluzie: cheamă un nene sau tanti de pe alte meleaguri şi leagă-l (o) o perioadă de aceste meleaguri şi după aia ascultă-i aventura...

Faiche Stiabhna

2011-11-06T01:20:00.002+02:00

În mod logic când te avânţi pentru prima oară într-un spaţiu te înfăţişezi cu o hartă şi cu neşte bifări de importanţe locale. Aşa ar trebui să procedez şi io dar de la o vreme zic "neah". Am trecut de faza catedralelor, parlamentelor, operelor şi muzeelor. Verdele, pieţele cu peşte şi fructe, crâşmele, buticarii străzii, nimicurile de tot felul îmi sunt vecine cu satisfacţia deplină. Aflându-mă într-o bună zi la Dublin am inaugurat periplul plimbător cu "Faiche Stiabhna", care ie numele în "irish" a parcului central St. Stephen Green. Ceea ce urmează este un verde autentic irlandez, brand de prim rang alături de U2, Temple Bar sau Guinness.

Adică io:

Uitătorii pe acest blog au mai văzut una-doo imagini cu Andra...

Anticarii de pe Sena

2011-10-26T19:21:00.000+03:00

Unul din locurile mele preferate de la Paris este Sena din apropierea Notre Dame, acolo unde sălăşuiesc anticarii. Printre cărţile vechi găseşti şi afişe cu concerte memorabile ale The Doors, Rolling Stones, Queen etc. La un moment dat o persoană cu care eram a găsit undeva printre tomurile greoaie o carte de Panait Istrati, în franceză. Nu mică a fost mirarea omului de la tejghea: "De unde ştiţi voi de Panait Istrati?", fu întrebarea. "Suntem români", a venit răspunsul. În momentul acela în faţa noastră s-a dezvăluit un zâmbet sincer. Iată că uneori sentimentele iscate de originea ta sunt foarte sănătoase, chiar şi la Paris...

19 octombrie... (cu dedicaţie)

2011-10-18T23:47:00.003+03:00

Cine va trebui să înţeleagă va 'nţelege....

Spitalul Cantacuzino, frâu de cal, ochii din cer, un penel şi o daltă-n marmură, vocea de la radio, chipul blond de la TV, omul, femeia şi câinii, personajul din Blow-up, clasa I şi limba spaniolă, psiho, nu psycho, un blond lung, o piatră cioplită, o moacă de motan, o robă, jewish, un tricou cu In Flames, altul cu AC/DC and co., un leo, un (o!) roşcat demn, un blond cu tom, lichireşti, a lu' mugurel şi domniţa sa, a lu' popa, aikido, un "sălbatic", o chelie, Rumburak, lacătul de pe pod, anticarii de la Notre Dame, Wacken, Paharganj, Burano, Villa Nova de Gaia, alb-roşu, America 1994, Haka, ASE/Istorie, Aya Sofia, vinul de Macon, cazanele, 2 Mai, U2 la căşti în Neamţ, Uriah Heep, Big 4, Roger, Avantasia, Dali de pretutindeni, Titi din Cluny, uliţa lui Cervantes, 1984 şi nu în ultimul rând imaginea care ascunde cele mai intense amintiri, dragă Elizule:

Acestea însumate dau cifra 38. Mă plec!

A opta minune a lumii...

2011-09-25T16:24:00.007+03:00

Când eşti copil obişnuieşti din plin să dai frâu imaginaţiei naive şi să îţi generezi vise care uneori mor dupe o zi, două. Se întâmplă totuşi ca unele dorinţi să te macine toată viaţa iar în momentul când ţi se îndeplinesc străpunzi cerurile de fericire. Puradel fiind, şi io mi-am creat mii de vise. Unul dintre ele s-a înfiripat atunci când am citit "Căderea Constantinopolului", mai întâi în forma romanţată a lui Vintilă Corbul şi apoi varianta ştiinţifică a lui Steven Runciman. Mi-am zis că nu mă las până nu voi călca în Constantinopolele ăla istoric şi mai ales în bijuteria sa, Hagia Sofia...

A opta minune a lumii antice trăieşte, fiinţează şi este eternă, chiar şi pe tărâm zis păgân. A fost transformată în moschee dar pe nimeni nu mai interesează chestia asta pentru că tu pătrunzi în ea ca într-un lăcaş de cult creştin. Versetele din Coran atârnate pe ziduri sunt elemente neglijabile căci forţa imaginii Fecioarei de deasupra altarului e mult mai pregnantă.

Nici măcar cişmeaua de la intrare nu şterge aura mistică a lucrării lui Iustinian şi a poporului său cătrănit şi chinuit.

"Te-am învins Solomon", ar fi strigat Iustinian, soţul Teodorei, după ce Anthemios din Tralles şi Isiodor din Millet şi-au dus la punct final opera. Nimeni nu a mai văzut un dom aşa de impunător ca ăla. O mie de ani a stat Biserica Sfintei Înţelepciuni a lui Dumnezeu din Constantinopol, a doua Romă, în fruntea arhitecturii creştine până când spaniolii au terminat catedrala din Sevilla, după Reconquista.

Visul din copilărie s-a împlinit acum. Ochii minţii l-au văzut pe Iustinian în faţa cutremurelor care rupeau câte o bucată de boltă, pe cruciaţii de la 1204 care au făcut prăpăd în urbea pe care ei nu erau în stare să o ridice în Occidentul lor plin de vrăjitoare şi credinţe fanatice. Au zărit cohortele de Comneni şi de Paleologi călcând pe covoare roşii... Au văzut incendiile, dar mai ales şi-au imaginat luna mai a lui 1453 când Constantin XI a căzut la datorie cu tot poporul său minuscul de greci în faţa puhoiului lui Mehmed II Cuceritorul. Ce s-a întâmplat după aceea n-a mai contat pentru că puterea învingătorului n-a avut margini...

Treci de holul de intrare, fentezi mulţimea şi te opinteşti în centrul centrului.

Mai are rost să cuvânţi ceva?

Am pomenit mai sus de Anthemios şi Isiodor. Paradoxal sau nu, ăştia doi n-au fost arhitecţi ci unul fizician iar celalălat matematician. Iustinian a avut încredere în ei şi le-a poruncit să creeze ceva ce nu se mai văzuse. Un dom de peste 50 de metri era o mare provocare pentru că trebuia bine susţinut. Patru coloane au avut rolul ăsta dar marea găselniţă au fost cele 4 pandative care au preluat greutatea boltei. Pandativele sunt cele cu desenele...

Locul e mult prea vast, chiar şi pentru timpurile de azi. Darămite pentru secolul al VI...

Iustinian, împărat roman, a avut ambiţia şi orgoliul să lase în urmă ceva peste creaţiile predecesorilor săi. A întins graniţele imperiului şi a început construcţia Hagia Sofia. Totul a pornit de la o răscoală, Nika, a unor cetăţeni şucăriţi pe taxele mari impuse de capul încoronat. Ca să taie elanul celor cătrăniţi, Iustinian le-a promis că le dă pe tavă un ditamai edificiul...

Aşa a debutat stilul zis şi bizantin, extins mai ales în lumea ortodoxiei. Cine a văzut Biserica Domenească de la Curtea de Argeş şi-a dat seama de această abordare...

10.000 de muncitori au trudit la Sfânta Înţelepciune...

Imagistica creştină a fost somptoasă, dar unii zişi apăratori ai credinţei au vrut ei aşa să cureţe Ierusalimul de pagâni, numai că au deviat rostul. În a patra cruciadă au făcut prăpad la Constantinopol, oraş ca nimeni altul din Occident, şi au lăsat bisericile fără bogaţia lor...

În luna mai 1453, Hagia Sofia avea să treacă prin cele mai cumplite momente ale istoriei sale. Mehemed II, sultanul iubăreţ de băieţi, a bătut la poarta celor 7.000 de greci şi mercenari cu peste 1 milion de otomani şi alte rase. Cu o săptămână înaintea căderii cerul oraşului s-a întunecat de la o banală eclipsă de soare... Vă daţi seama ce profeţii au fost scoase de la naftalină? Apoi, o ceaţă nemaintâlnită pentru acea lună de mai s-a coborât peste zidurile Sofiei. Flăcările au învăluit domul iar luminile au fost văzute de pe ziduri. "Ne părăseşte Duhul Sfânt", au strigat creştinii speriaţi de "Satana" de la porţi. A fost o iluzie optică generată de un apus roşiatic şi de urmele erupţiei vulcanului Kuwae din Oceanul Pacific... Dar ce să ştie grecii aia de aşa ceva, când îşi trăiau apocalipsa?

În faţa primejdiei, lumea s-a baricadat în biserică având speranţa că altarul acesta nu va fi atins nici măcar de supuşii lui Mehmed. Mare eroare...

Fecioara a fost pângărită, pentru că în fatidica zi de 29 mai 1453 a dispărut Roma...

Trei zile ar fi trebuit să ţină jaful dar Mehmed, om înţelept, şi-a dat seama că pierde o comoară şi a ordonat după o zi şi ceva încetarea orgiei...

Hagia Sofia este numită pe limba turcă Ayasofia...

Fosta Hagia Sofia are acum patru minarete. Vizavi de ea se află moscheea numărul unu a turcilor: Sultanahmet sau Moscheea Albastră. Puterea ei este nemăsurată, fiind întrecută doar de cea de la Mecca.

Mercat de Sant Josep de la Boqueria

2011-09-11T21:37:00.000+03:00

Pe undeva pe la mijlocul Ramblei din Barcelona există un intrând care dă într-o piaţă aglomerată în timpul zilei. Numele ei pe scurt e La Boqueria. E tare scumpă dar e indicată pentru a-ţi perfecţiona într-un mod sadic papilele. La Boqueria a venit pe lume prin 1840 şi moaca ei actuală e de prin 1853. Un mic facelift cu un acoperiş s-a petrecut în 1914. Turismul de piaţă are un reprezentant destoinic şi iată cam ce a fost surprins:

Punctul forte îl constituie piaţa de peşte:

Celebrele jamon:

Un meniu de prânz la La Boqueria costă 14 euro. Animalele alea de apă încă mai mişcă atunci când faci comanda:

Praga văzută de pe Vltava

2011-08-27T19:48:00.000+03:00

Dacă dă norocul peste tine şi ajungi pentru câteva zeci de minute pe o barcă aflată pe Vltava, coloana vertebrală a Pragăi, poci spune că divinitatea ţi-a făcut un bine. Nici nu mai contează ce este în stânga sau dreapta şi pe sub ce pod treci pentru că ochii îţi sunt veşnic căscaţi iar sufletul înalţat. Totul pleacă de sub celebrul pod Carol...

Catedrala Sf. Vitus, imposibil de neremarcat...

Să înceapă şoul...

2011-08-06T23:14:00.001+03:00

Stadionul e gata şi acu putem să ne apucăm de treabă. Să vină Franţa, Brazilia, San Marino, U2, Slayer, Madonna, Michael Jackson şi cine o mai vrea... Avem unde să-i uimim şi au unde să ne uimească. Să revină celebrele cuplaje fotbalistice, să revăd România cum îl arde pe Dino Zoff cu o bombă a lui Boloni, să mă bucur la un Dinamo-Hamburg 3-0 şi să mă minunez la un "Nothing Else Matters". Avem "Arena Naţională", băi Messi!

Cu soarele în cap sau pe neşte plaje...

2011-07-20T01:08:00.002+03:00

Plajele nu mi-au plăcut nicicând. Cu toate acestea am călcat pe câteva şi nu o dată am cedat pasiunii ivite din senin şi am revenit. Mai jos sunt câteva idei de zăcut încingător pe plajele de prin jurul lumii europene...

Antalya. Dacă mergi pe coastă le surprinzi din metru în metru:

La Barceloneta, din oraşul lui Gaudi şi Iniesta...

La 60 de km sud de Londra, la Brighton, localitatea rockerilor şi a homosexualilor:

Plaja interzisă de pe Insula Cleopatrei, din Turcia:

La capătul Deltei Dalyan, tot Turcia:

Fethye, Antalya, pe o plajă artificială...

Printre stânci la Lagos, în Algarvele portughez...

Marmaris, Turcia:

Nisa:

Nisipurile de Aur, oh, Bulgaria cocoşată de compatrioţi...

Oludeniz, Antalya...

Side, Turcia:

Sitges, Catalunya:

St. Tropez, deloc primitor:

Tarragona, Catalunya:

N-am mai găsit pozele de la Eforie şi Venus. Le mai caut...

Vive la France!

2011-07-15T00:02:00.001+03:00

Franţa este cea mai frumoasă ţară din lume şi nu cred că va reuşi o alta să o detroneze până când voi zice pa lumii. Parisul e în pole-position, Burgundia e ruralismul întruchipat, Coasta de Azur a reuşit să mă împace cu statul la plajă, Mont Blancul s-a aplecat oleacă să îi privesc corola, Lyonul s-a demascat profund în cartierul vechi şi în deal, Clunyul mi-a satisfăcut un vis întrupat în studenţie, Marsilia mi-a arătat originile arhitecturii urbanistice, Lourdes a lovit din plin două ţinte: Pirineii şi credinţa, Biarritz e locul unde am văzut pentru prima oară furia Atlanticului, Valea Loirei s-a reîntors în imaginile din copilărie cu prinţi şi castele, vinul de Macon şi cel de Bordeaux nu se vor uita nicicând, melcii, scoicile sau alte drăcii din mare s-au fâstâcit prin farfurii. I-am văzut pe Ionescu, pe Brâncuşi, pe Leonardo, pe Rodin, i-am auzit pe Jim şi pe Enescu la Pere Lachaisse... Vive la France!

PARIS:

Sacre Coeur:

Moara cu fete:

Louvru:

Poarta de la Tuilleries:

Montmartre:

Pigalle:

Champs Elyssee:

Roata de la Tuilleries:

Câmpul lui Marte:

Opera:

Vendome:

Sena la asfinţit:

Place de la Concorde:

Muzeul medieval:

Panteonul:

Jardin de Luxembourg:

Turnul Montparnasse:

Anticarii de pe Sena:

Notre Dame:

Muzeul Pompidou:

E clar...

Ils de la Cite:

Castelul Vincennes:

Cartierul Latin:

Parc Floral de Paris:

La Defense:

Arcul...

Bois de Boulogne, în dreapta:

Sfera de la Muzeul Ştiinţei şi tehnicii de la La Villette:

Domul Invalizilor, unde şade Napoleon:

Cartierul Latin:

Lyon:

Annecy:

Caen:

Chambord, pe Valea Loirei:

Villandry, tot de pe aceeaşi vale:

Cineva foarte cunoscut la Versailles, la grădini:

Dijon:

Le Havre:

Nantes:

St. Tropez:

Nisa:

Coasta de Azur:

Cannes:

Rennes:

Rouen:

Toulouse:

Ameugny, în Burgundia:

Burgundia:

Cluny:

Taize:

Chamonix:

Mont Blanc:

Fin!

Delta mohorâtă

2011-06-26T21:13:00.001+03:00

În uichendul ăsta vântul greu şi norii mulţi şi-au impus regulile la Sf. Gheorghe, la capătul Deltei. Verdele verde a rămas rege peste zi iar în amurg verdele nins a erupt oleacă printre ochi de ape sau de ferestre... Nuferii au dat în clocot şi peştele a rămas neprins, fiind acoperit de ape, vorba unui lipovean, pe nume Dan!!! Lumea avidă de mers cu pluta s-a îmbarcat la pontonul de la Green Village şi a purces spre Meleaua Sf. Gheorghe...

Suntem pe braţul sudic al Dunării, la marginea existenţei lui. Sf. Gheorghe vine în faţa căraţilor de plută cu turlele bisericii, două la număr ca în toată Delta...

Pe vremuri de criză imobiliarele au cam stat în loc. Terenul poartă diferite tarife iar cu 18.000-20.000 de europa te poţi alege cu ceva locuinţă mai la limita satului, pe partea opusă Dunării...

Peturile aruncate alandala, fiarele părăsite ale Titanicilor Deltei şi blocurile ceauşişte sunt mizeriile locului. Pe primele două le poţi extermina cu bun suflet însă nu prea văz soluţii pentru cele din urmă...

Un ochi de Mare Neagră la finish de drum de Dunăre...

O mică gaşcă din media autohtonă alături de neşte minunaţi uameni de la o companie de top...

Turistul care vine de la Tulcea sau Murghiol face primii paşi acolo la Sf. Gheorghe pe acest ponton. Aici începe aventura printre păsări, stuf, mărăcini şi pustietate verde...

Secvenţe de pe braţ cu privelişti de urbe aruncată hăt la capul lumii...

Cam de pe aici părăsim braţul Sf. Gheorghe şi intrăm pe un interminabil canal care ne va duce la Melea...

Pe ici pe colo se iscă o pasiune pentru crap sau somn...

Pe dânşii i-am mai menţionat...

Am virat la dreapta şi am pătruns în Melea. Locul este vast, un fel de estuar, căptuşit de Insula Sahalin şi de pământ proaspăt ivit din străfunduri. E plin de colonii de lebede, pelicani (io am zărit doar neşte domni solitari...), egrete singuratice, pescăruşi şi io mai ştiu ce alt păsăret cormoranizat sau de altă fală... Apa e deloc adâncă iar domnul barcagiu e destul de prudent cu avansatul pe întinderea aia...

E momentul zoomului pentru că respectivii sunt foarte tacticoşi cu distanţele faţă de neaveniţi...

Măi să fie, au băgat cumva crocodili în Deltă?

Undeva în zare gura Melelei (cred că asta e forma corectă...) se avântă în mare:

Peturile astea atârnate au un rol foarte sănătos. Ele indică barcagiilor drumul către canal, că pe întinderea aia rişti să cazi pradă bulversării labirintice...

După cum se vede apa e fuarte tulbure. În alte dăţi am descoperit-o mai despuiată de inhibiţii.

Şi iată-l pe unul din solitarii noştrii. E un ins cu multă prestanţă şi în momentul când am avut o mică tentativă de apropiere de el a zbughit-o, semn că nu suntem acceptaţi printre prietenii lui.

România este un lider mondial la producţia de stuf. Cel puţin aşa ar trebui să fie...

După un rond acerb pe melea, e cazul să ne reavântăm pe canal, dar cu o mică escapadă...

Cândva ecologiştii au avut ceva bani. Azi bate vântul prin buzunarele lor şi postul de observare ridicat de ei a rămas neutilizat.

Revenirea pe canal:

Până să ne ivim din nou pe braţ, am deviat puţin de la rută:

O bătrână locaţie de pescari, dar părăsită:

E fuarte elocventă stranietatea - o epavă şi o incintă părăsită lângă neşte nuferi fuarte calzi:

Atotputernicia verdelui, sub nori ameninţători:

Revenim pe braţul cel mare.

Nu ne retragem la Sf. Gheorghe pentru că trebuie să ne dăm bună-ziua cu neşte nuferi albi...

Iată-i:

Suntem pe canalul care duce spre Sulina...

Doi nuferi cu un vecin destoinic:

Prin ierbarul ăla se percep neşte urme de puiet de păsăret specific locului...

Un broscoi cu casa-n spate:

Dupe 3 ore de alunecat pe ape, printre stropi, ia sfârşit aventura prin cocaluri râvnite de mulţi străinezi. Delta nu are nevoie de soare, de amurg sau de dimineţi ca să fie iubită. Prezenţa ei în lumea noastră ne face să fim mândri. Rămâne de văzut cât de mândră va fi ea de noi...